A sosit noaptea, Mozart… 6 decembrie 1791.

Actele de divorț

dintre lume și geniu

au fost depuse

în groapa comună a cimitirului

din Viena în ziua de

6 decembrie

1791,

unde, spre

gloria ei,

Lumea

l-a aruncat pe Mozart

sub varul septic

al uitării din urmă.

Și de atunci

scena

se tot repetă.

Între dionisiac

și apolinic,

Flautul

și Recviemul,

ultimul fruct

depus în coșul

culegătorului.

Viața alege

dintotdeauna

parfumul

opusului ei.

Raiul îndoliat

la care bate Mozart

tânăr

ținând în

mâna sa de dantele

tremurânde

ultima Operă.

A sosit noaptea,

Mozart… 

mozart-1783-lange.jpg

Și-a dat sufletul într-o zi de 5 Decembrie, la ora 1 dimineața, vegheat de sora soției lui. Trupul i-a fost spălat de prieteni loiali. Tot ei l-au însoțit când a ieșit pentru ultima dată pe ușa casei sale. Tot prietenii l-au dus în catedrala Sfântul Ștefan, într-o capelă în care avea să aștepte ceremonia religioasă. Înmormântarea fusese plătită de Baronul Van Swieten, care alesese o înmormântare de rangul trei. Soția părăsise casa câteva ore după moartea lui, „din prea multă durere”, și avea să locuiască la prieteni următoarele zile. Nu i-a vegheat trupul în biserică, nu l-a urmat pe ultimul drum. În Viena era iarnă, era frig, aproape era noapte… Doamne, ce noapte cumplită a omenirii!… Cei în viață au abandonat, unul câte unul, convoiul funerar, astfel încât în clipa în care acesta a trecut de Stubenthor și a ajuns la cimitirul St Marx trupul neînsuflețit al lui Mozart nu mai era însoțit decât de vizitiul trăsurii mortuare. În St Marx, până la acea oră înaintată, deja avuseseră loc două înmormântări de rangul trei. Mozart a fost al treilea. Trupul său a fost așezat în groapa comună, deasupra celorlalți, de către ajutorul groparului și vizitiu. Apoi a sosit noaptea.

Mozart a plecat singur. A rămas singur. Soția lui, „preabuna, preaiubita lui soție”, cum o numea  în scrisorile sale, nu i-a căutat mormântul timp de șaptesprezece ani. Deși starea de sănătate i s-a îmbunătățit rapid, odată ce la câteva săptămâni după dispariția lui deja purta corespondență cu câțiva mari editori pentru a-i vinde manuscrisele. Niciodată după moartea lui n-a mai avut nevoie să meargă la cură la Baden, i-a valorificat financiar moștenirea muzicală, s-a recăsătorit, i-a rescris viața împreună cu al doilea soț și i-a supraviețuit celui dintâi aproape cincizeci de ani.

Nimeni dintre cei apropiați, nimeni dintre cei ce i-au cunoscut și iubit muzica și ființa, nimeni nu i-a căutat mormântul, nici a doua zi, nici peste o lună, nici peste un an. Reglementările legale ale timpului indicau așezarea într-o groapă “comună” la tariful ce fusese plătit de Baron, dar nu interziceau ridicarea unei pietre funerare. Nici Constanze Mozart, nici prietenii săi, nici nobilii pe care îi înnobilase cu simțirea și creația lui, nici vienezii obișnuiți care-i fredonau melodiile în cafenele, nimeni nu l-a mai căutat… Nimeni n-a simțit dorința de a-i arăta respect și afecțiune marcând fie și cu o piatră locul în care, deasupra altor trupuri, își găsise odihna îngerul trimis de Dumnezeu pe pământul unor oameni care nu l-au înțeles și nu l-au iubit niciodată cu adevărat…

După zece ani, groapa comună a fost deschisă, osemintele scoase, pentru a face loc altor muritori. Asta a însemnat înmormântarea de rangul trei: o groapă ce a închis mai multe trupuri împreună timp de zece ani, și atât. După zece ani, oseminte la grămadă, pentru a fi așezate unde?… nu vom ști niciodată… O înmormântare de rang superior ar fi însemnat un loc în proprietate, în cimitirul St Marx. Un loc al familiei. Pentru totdeauna. Dar costa mai mult: pentru soția lui, pentru prietenii apropiați, pentru admiratori, pentru Viena! Și nimeni dintre cei ce l-au cunoscut, dintre cei ce i-au fost aproape, dintre cei pe care i-a onorat cu atingerea divină a ființei sale, nimeni n-a simțit că Wolfgang Amadeus Mozart merită o înmormântare de rang superior. 

Actele de divorț

dintre lume și geniu

au fost depuse

în groapa comună a cimitirului

din Viena în ziua de

6 decembrie

1791,

unde, spre

gloria ei,

Lumea

l-a aruncat pe Mozart

sub varul septic

al uitării din urmă.

Și de atunci

scena

se tot repetă.

A sosit noaptea, Mozart… 

Odihnește-te în pace, preaiubit prieten!

Mozart-Grab

A sosit noaptea, Mozart…”  © Claudiu Iordache, preluat, cu permisiunea autorului, din cartea de poeme Nervurile transparenței

Anunțuri

1 comentariu

  1. Ii multumesc celui care a facut acest Site !!! L-am gasit dand o cautare pe google: povestiti-mi despre Mozart.
    Am pus intrebarea cu disperare dupa ce cateva ore am ascultat concertele pentru pian 17, 20, 21, 23&24 interpretat de Arthur Rubinstein.
    Ce capodopere, ce incantare ! Muzica lui este asa de vie, de vesela siiiii, ce destin?
    Nu este prima data cand il ascult stati linistiti…dar, de fiecare data simnt cum ma inalta cum imi spune ceva.
    Traiesc impresia ca el compunea vorbind cu cineva chiar am impresia ca era un dialog (ex. Concertul 21 pentru pian) si de fiecare data cu toate ca muzica lui este vesela (repet), raman cu o durere in suflet…oare, pentru faptul ca a fost abandonat in acel cimitir intr-o groapa comuna?
    Doamne Dumnezeule, Doamne! Un asemenea geniu, sa nu fi avut pe ultimul lui drum pe cei dragi lui alaturi? Nu pot sa inteleg, nu pot! Sa ma ierte Cel de Sus, este prea multa vreme de atunci si nu putem sti cu adevarat ce s-a intamplat, dar, neamul sau (austriac) a facut un „brand de tara” pe un mormant necunoscut…..?
    Poate el, Mozart, a vrut asa pana la urama. Sufletul lui ar fi luptat pentru mai mult daca si-ar fi dorit mai mult…asa a raspuns un geniu neinteles la micimea lumii…
    Multumesc inca odata celui care a lansat acest „Recviem”.


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s