Muzica lui Mozart e un tărâm fermecat. Copilul care păşeşte în această lume îl va iubi de-a pururi pe Wolfgang, cel mai frumos copil al umanităţii! Muzica lui Mozart, atât de plină de frumuseţe, armonie şi dragoste, pare nepământeană. Între Dumnezeu şi micuţul Wolferl n-a existat decât pana lui. Ascultându-l pe Mozart auzim Vocea lui Dumnezeu…
Sub îndrumarea mezzosopranei Cristina Iordache, Studioul Muzical COPIII LUI MOZART îşi propune să-i călăuzească pe copii spre descoperirea bucuriilor muzicii, artei, aducându-i mai aproape de muzica, de sufletul, de spiritul celui ce a devenit simbolul Muzicii culte: Wolfgang Amadeus Mozart. Prin activităţile Studioului, copiii vor învăţa să asculte muzica şi s-o înţeleagă, să cânte cu vocea şi la instrumentele dragi inimii lui Mozart: clavecinul şi pianul, să descifreze o partitură şi să recunoască instrumentele din orchestră, vor descoperi poveşti minunate din vieţile unor mari compozitori: Mozart, Bach, Vivaldi, Haendel, Haydn, Beethoven, Schubert, Schumann, vor merge la concerte simfonice, la spectacole de operă, în încercarea de a face o punte peste timp cu educaţia muzicală primită de copiii Vienei culturale a secolului XVIII, în căutarea drumului pe care sensibilitatea lor să înflorească…
Lecţiile de muzică sunt individuale. Pentru mai multe detalii, vă aşteptăm cu un mail pe adresa: copiii_lui_mozart at yahoo.com
Antoine de Saint-Exupery, într-un tren ce călătoreşte în noapte, vede, în braţele unor părinţi osteniţi de o viaţă grea, un copil splendid, o fiinţă în care sufletul îngeresc nu va avea niciodată şansa de a înflori în spirit. Tulburat, Saint-Exupery înţelege că în fiecare din oamenii pe care-i priveşte zace un Mozart asasinat. “Singur Spiritul, dacă suflă peste humă, singur el e în stare să creeze Omul”, spune Saint-Exupery.
Singur grădinarul unui copil va putea să crească în el dragostea pentru frumos, va putea să-i cultive sensibilitatea, va putea să-i descopere înclinaţiile şi să-l ajute să le crească roadele. În orice copil din lume există acea sămânţă divină ce-l poate păstra pe Mozart viu!
“Mă aşezai în faţa uneia dintre perechile acelea. Între bărbat şi femeie, copilul îşi făcuse, de bine de rău, un locşor şi dormea. La lumina becului, întorcându-se prin somn, el îmi arăta obrazul. O! ce chip încântător! Se născuse din perechea aceea ca un fel de fruct de aur. Se născuse un asemenea exemplar de graţie şi de farmec din zdrenţele acelea ce atârnau greu. Mă aplecai peste fruntea-i netedă, peste dulcile buze bosumflate, gândindu-mă: iată o figură de muzician, iată-l pe Mozart copil, iată o splendidă făgăduinţă a vieţii. Micii prinţi ai legendelor nu s-or fi deosebit cu mult de el: protejat, crescut într-un mediu prielnic, instruit, ce n-ar putea ajunge! Când se naşte, prin altoire, în grădină, un nou trandafir, grădinarii toţi sunt emoţionaţi. Izolează trandafirul, îl îngrijesc şi-l ajută să crească. Pentru oameni însă nu există grădinar. Pe Mozart copil, ca şi pe alţii, îl aşteaptă aceeaşi maşină de presat. Cele mai mari bucurii ale lui Mozart le va hrăni muzica putregăită din duhoarea localurilor de noapte. Mozart e condamnat.
Mă întorsei în vagonul meu. Îmi spuneam: pe aceşti oameni nu-i doare deloc soarta lor. Şi ceea ce mă chinuia în clipele acelea nu era câtuşi de puţin mila. Nu poate fi vorba de înduioşare pentru o plagă de-a pururi deschisă. Cei ce-o poartă într-înşii n-o simt. Aici însă e vorba de specia umană, şi nu de individ, care e rănită, lezată. Nu cred câtuşi de puţin în milă. Ceea ce mă tulbură e punctul de vedere al grădinarului. Ceea ce mă tulbură nu e această mizerie, înlăuntrul căreia, în cele din urmă, te instalezi tot aşa de bine ca în orice trândăvie. În Orient, generaţii după generaţii trăiesc şi se complac în murdărie. Ceea ce mă tulbură, cantinele pentru săraci nu vor avea puterea să tămăduiască. Ceea ce mă tulbură nu-s nici scobiturile, nici cocoaşele acestea, ori sluţenia aceasta. Ci faptul că, întrucâtva, în fiecare din oamenii de-aici zace un Mozart asasinat.
Singur Spiritul, dacă suflă peste humă, singur el e în stare să creeze Omul.”
(Antoine de Saint-Exupery – Terre des hommes)
Scrie un comentariu
Niciun comentariu până acum.
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
